ORGANIZAȚIA DE SĂNĂTATE FONDATĂ DE DR.RATH ESTE UNICĂ ÎN LUME: TOATE PROFITURILE PE CARE LE GENEREAZĂ SUNT DIRECȚIONATE CĂTRE O FUNDAȚIE NON-PROFIT. Pentru mai multe, apasa aici.

Dr. Rath Health Foundation

Dr. Rath Health Foundation

 

Ce este nou:

Uniunea Europeană: sfârşitul jocului

Traducerea unui articol de Leonidas Aposkitis publicat în Hellenic Nexus magazine în mai 2014.

La data de 26 martie, cu 10 zile după referendumul din Crimeea care a determinat unirea acesteia cu Rusia, preşedintele american care vizita pentru prima oară Bruxelles, a cerut integrarea urgentă a Uniunii Europene, încurajând în acelaşi timp europenii să susţină NATO împotriva Moscovei. Obama a subliniat de la bun început faptul că din prima zi de după al doilea Război Mondial ”de ambele părţi ale Atlanticului am adoptat o viziune comună asupra Europei...cu hotărârea că statele pot satisface interesele cetăţenilor lor prin comerţ şi pieţe libere...”. Nu este prima oară când oficialii americani mărturisesc că un continent european unit este cel mai bun asociat pentru SUA, pierzând din vedere faptul că organizaţiile pe care le cunoaştem astăzi sub denumirea de ”instituţii europene” au fost proiectate şi create prin proceduri antidemocratice. În acelaşi timp, Uniunea Europeană este cel mai mare experiment de globalizare şi pieţe deschise existent la ora actuală, întemeiat pe minciuni şi adevăruri incomplete. Însă lipsa legitimităţii sale a început să iasă la iveală şi acum este vizibilă pentru toţi cetăţenii Europei.

Barroso, Obama şi Rompuy în timpul întâlnirii de la Summit-ul EU-US din 26 martie 2014. Drumurile fără ieşire ale unificării europene după criza financiară şi dezvoltarea euroscepticismului sunt pe cale de a zdruncina poziţia SUA ca singura superputere globală.

Din acelaşi motiv, euro-alegerile care urmează să aibă loc pe 25 mai – deşi sunt doar o mascaradă cu scopul de a prezenta în mod înşelător UE ca instituţie democratică – arată că acestea se vor transforma într-un bumerang pentru eurocraţi care încearcă să-şi desăvârşească lovitura prin federalizarea UE.

Rădăcinile naziste ale Uniunii Europene

În timpul procesului pentru crime de război de la Nürnberg, 28 administratori ai Cartelului Chimic IG Farben au fost judecaţi pentru crime împotriva umanităţii şi mulţi dintre ei au sfârşit prin a fi condamnaţi. Procurorul american, rezumând rolul decisiv al cartelului chimic, a afirmat că: fără IG Farben cel de-al Doilea Război Mondial nu ar fi fost posibil niciodată! După începerea Războiului Rece, unii din administratorii generali ai IG Farben care au fost judecaţi la Nürnberg s-au reîntors în cele mai înalte posturi din industria vest-germană. Unul dintre aceştia a fost Hans Globke, care fusese însărcinat cu scrierea Legilor Reich-ului European în ţările ocupate de nazişti din timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Globke a devenit ministru în Cancelaria Germaniei Occidentale, sub Konrad Adenauer, unul dintre arhitecţii UE, şi a controlat esenţialmente toate zonele vieţii politice din Germania occidentală postbelică, de la Serviciile Secrete, continuând cu călăuzirea cartelului petrochimic şi farmaceutic în cucerirea Europei prin nou-formata UE.

Walter Hallstein, un important profesor de drept din timpul regimului nazist, însărcinat cu formularea legii pentru ”protecţia sângelui german şi a onoarei germane” a devenit, în 1939, arhitectul principal al UE în 1957 şi primul preşedinte al ”Consiliului European” – cunoscut astăzi sub numele de Comisia UE, organul executiv al Uniunii Europene.

Adevărul – ascuns cu bună ştiinţă oamenilor Europei – este că Uniunea Europeană a fost întemeiată pe baza planurilor naziştilor aşa cum au fost ele publicate la Berlin în 1941 de către Arno Solter, însărcinat cu instituţia oficială nazistă ”Institutul Central de Cercetare pentru Ordine Economică Naţională şi Economia Sferei Extinse”.

Cel de-al doilea Război Mondial nu s-a terminat, de fapt, niciodată. Doar şi-a schinbat strategia. Pierderea războiului nu a dejucat planurile europene ale naziştilor, ci doar a transformat războiul într-un război financiar şi a dus eventual la înfiinţarea Uniunii Europene. Imperiul farmaceutic este una dintre marile puteri din umbra Uniunii Europene. Companiile farmaceutice sunt implicate nu numai în controlul cartelului medical, ci sunt şi factori de decizie la nivel politic.

La 26 februarie 2008, într-o discuţie publică în cadrul Parlamentului Britanic, Rodney Atkinson – un fost consilier al guvernului britanic, scriitor şi lector la Universitatea Mainz din Germania – a vorbit despre natura fascistă a Uniunii Europene. Atkinson a descris în detaliu istoria unui adevăr nerostit: ”UE a fost înfiinţată şi iniţial condusă de foşti nazişti şi fascişti şi de aceea Premiul Charlemagne a fost acordat lui Tony Blair, Edward Heath, Roy Jenkins şi altora pentru rolul lor în deposedarea statelor membre ale Europei de dominanţa lor democratică”. UE de astăzi a reprodus politicile şi structurile Europei anilor 1940 şi prezintă toate caracteristicile unei Europe autoritare şi antidemocratice care serveşte interesele companiilor private – exact cum au intenţionat creatorii săi fascişti.

”Nu este ciudat”, spune Atkinson, că ”UE a promovat epurarea etnică a unui milion de oameni din Balcani, în special sârbi, evrei şi ţigani, din Croaţia, Bosnia şi Kosovo care au furnizat divizii Waffen SS pentru nazişti în anii 1940?”

Cei care au aspirat la distrugerea controlului democratic au ştiut că nu vor putea reuşi dacă îşi încercau lovitura politică într-un sistem democratic. De aceea au acţionat dedesubtul sistemului democratic şi la limita frontierelor naţionale. Au stabilit în cadrul Uniunii Europene înfiinţarea unui stat birocratic atât de monolitic încât mulţi oameni sunt copleşiţi de dimensiunea acestui proiect.

Având în vedere că până de curând scopul lor secret – de transformare a statelor democratice membre ale Europei într-un imperiu neo-libertarian gigantic – era la orizont, noii dictatori se simt încurajaţi. Blocând referendumurile pentru 95% din cetăţenii UE, le-au refuzat acestora dreptul de a vota pentru pierderea în masă a drepturilor lor democratice prin intermediul Tratatului de la Lisabona. Totuşi, este strigător la cer faptul că rezultatul măsurării opiniei publice cu eurobarometrul sondajelor arată că doar 50% din cetăţenii UE susţin astăzi această structură şi, în timp ce sunt cetăţeni ai statelor membre UE, pot fi arestaţi sau condamnaţi în altă ţară, fără date substanţiale cu privire la vreo infracţiune, fără a fi aduşi în faţa unui tribunal şi fără habeas corpus.

Impunerea dictaturii de la Bruxelles

Unul dintre scopurile centrale ale Cartelului în anii 30 şi 40 a fost transformarea Europei într-o societate autoritară şi eliminarea oricărui fel de opoziţie faţă de regimul nazist, impunând monitorizarea în masă a populaţiei.

În Bruxelles UE de astăzi, tehnologiile secolului XXI au făcut monitorizarea şi înregistrarea comunicaţiilor cetăţenilor în cadrul unui stat european o sarcină foarte uşoară, prin intermediul telefoanelor mobile, email-urilor şi internetului, precum şi prin monitoarele de înaltă tehnologie folosite în mod obişnuit.

Acum, sub pretextul combaterii terorismului, UE a publicat o directivă care transformă Europa într-un stat ”orwellian”. Directiva Reţinerii Datelor, emisă în 2006, obligă toate statele membre ale Bruxelles UE să asigure păstrarea înregistrărilor de către companiile de telecomunicaţii care oferă servicii de internet, pe o durată de minimum 6 luni, până la 2 ani.

Şi ca şi cum nu ar fi fost suficient, la începutul anului 2010 s-a dat la iveală faptul că un volum imens de date personale sensibile ale cetăţenilor europeni sunt păstrate într-o reţea europeană gigantică de computere la care au acces peste 500.000 de terminaluri. Sistemul păstrează o cantitate enormă de date personale precum nume, data şi locul naşterii, naţionalitatea, caracteristicile naturale şi alte detalii despre cetăţeni care sunt sub ”monitorizare discretă”.

Bruxelles UE cheltuieşte milioane de euro pentru dezvoltarea tehnologiilor electronice ”orwelliene” desemnate să proceseze imagini CCTV şi să caute pe internet ”comportamente neobişnuite”. În cadrul unui proiect numit ”Project Indect”, sunt create programe informatice care să înregistreze şi proceseze informaţii de pe site-uri web, forumuri de discuţii, date de server, reţea şi chiar computere individuale. Informaţiile colectate prin ”Project Indect” pot fi utilizate de European Joint Situation Center (SitCen), un organism relativ necunoscut, considerat de mulţi ca fiind începuturile unui serviciu secret al Bruxelles UE. SitCen, un departament al aşa-numitului ”Serviciu European Extern de Acţiune” condus de Ministerul Afacerilor Externe şi vicepreşedintele Comisiei UE Catherine Ashton, este bine cunoscut pentru faptul de a avea o celulă de agenţi de servicii secrete care provin din capitalele europene. Iar într-un scenariu care seamănă foarte mult cu lumea descrisă în clasicul roman 1984, sisteme de monitorizare secretă care folosesc microfoane ascunse pentru a înregistra conversaţii publice deja funcţionează în multe oraşe europene.

În iunie 2010, s-au prezentat documente privind programul de monitorizare în masă al UE – proiectate pentru a aduna informaţii despre oameni şi grupuri care se opun activ conducerii UE de către interese multinaţionale şi care sunt consideraţi promotori de ”mesaje radicale”. Documentele au fost dezvăluite de Statewatch, un grup din Londra care apără libertăţile sociale. Conform Statewatch, ţintele sunt oamenii activi în direcţia ”anti-globalizării” sau din grupurile ”naţionaliste”.

Un comunicat de presă revelator publicat spre sfârşitul anului 2009 de către Giesecke & Devrient, o companie de tehnologie cu sediul în Monaco, conţinea propunerea impunerii unui sistem de catalogare biometrică şi identificare a cetăţenilor UE. Subliniind faptul că este un plan european experimental, comunicatul de presă rezumă scopul acestuia ca fiind ”introducerea unui format de carte de identitate electronică cu cip, valabilă în întreaga UE”. Citind printre rânduri, obiectivul final pare să fie acela de utilizare a acestui card de către cetăţeni pentru absolut orice, de la înregistrarea unei schimbări de adresă până la accesarea serviciilor bancare sau de asigurări.

Maşina de război imperialistă europeană

În timp ce suntem focalizaţi pe criza din Ucraina, UE a încercat să mituiască 16 guverne din Africa occidentală să semneze un acord colonial care va jefui Africa şi va sărăci şi mai mult oamenii acestui continent. Peste 40 de preşedinţi ”marionetă” africani s-au întâlnit cu oficialii UE la Bruxelles la începutul lunii aprilie – deşi chiar Uniunea Africană (UA) a descurajat statele membre cu privire la participarea la această conferinţă.

Eurocraţii de la Bruxelles nu recunosc UA şi sunt interesaţi numai să forţeze africanii să acţioneze împotriva intereselor lor, permiţând corporaţiilor multinaţionale să le jefuiască ţările în schimbul anumitor daruri. Majoritatea preşedinţilor africani se supun, deoarece se tem că altfel vor fi victimele unei lovituri de stat.

Propaganda pro-UE pretinde că va deschide piaţa europeană pentru produsele africane în proporţie de 100%; totuşi, în realitate Africa nu poate oferi produse fabricate, deoarece politicile neo-imperialiste occidentale au împiedicat dezvoltarea continentului. În schimb, Africa exportă materie primă care se vinde fără probleme oriunde. În schimb, în următorii 20 de ani, 16 ţări africane vor deschide 75% din piaţa lor de 300 de consumatori către corporaţiile europene multinaţionale, distrugând astfel producătorii locali, odată cu visul unei Africi industrializate şi al unei infrastructuri economice autonome. Şi nu este nici o diferenţă faţă de modul cum au procedat cu agricultura şi industria noastră. [a Greciei].

Pentru a convinge politicienii ”marionetă” africani, eurocraţii au oferit aproximativ 6 miliarde de euro mită (pe care ei o numesc ”ajutor”) pentru ca ”înalţii oficiali” locali să-şi poată cumpăra noi vile şi maşini (Vezi www.siliconafrica.com, 01/04/2014).

Tabla de şah eurasiatică şi strategia americană

Întocmai cum a prevăzut Brzezinski, ”Guvernarea Americii la nivel global depinde de cât de eficient şi pe cât de lungă durată îşi va putea susţine superioritatea asupra continentului eurasiatic. (The Great Chessboard, Livani Publications, Atena, 1998, p.63). O simplă privire asupra hărţii, spune Brzezinski, sugerează faptul că un control al Eurasiei ar însemna: a) control al două din cele trei regiuni economice ale lumii cu cea mai mare productivitate şi putere economică, b) supunerea Africii şi marginalizarea emisferei occidentale şi Oceaniei, c) controlul celei mai mari părţi ale bogăţiilor naturale ale lumii care sunt prezente atât în afacerile cât şi în subsolurile sale. Eurasia reprezintă 75% din populaţia globală şi 60% din PIB global. Eurasia include şi 6 dintre cele mai mari economii ale lumii după SUA, precum şi naţiunile cu arsenal nuclear, cu excepţia uneia singure.

Pe această tablă de şah geografică uriaşă, care se întinde de la Lisabona la Vladivostok, are loc ”Marele Joc” – cel care va determina dacă Washington va rămâne superputerea dominantă sau dacă îşi va pierde influenţa globală. Brzezinski recunoaşte 5 mari jucători geostrategici (naţiuni cu influenţă dincolo de limita frontierelor proprii) şi anume: Franţa, Germania, Rusia, China şi India, precum şi 5 axe geopolitice critice, naţiuni a căror importanţă derivă din poziţia lor delicată; prima dintre acestea este Ucraina, fără de care Rusia ar înceta să mai fie un imperiu eurasiatic, celelalte fiind Turcia, Iran, Azerbaijan şi Coreea de Sud.

În aceste condiţii, aranjamentul favorit al Americii pentru Europa este Uniunea Europeană, ca un cap de pod geopolitic substanţial al Statelor Unite pe continentul eurasiatic. De aceea globaliştii precum Brzezinski şi Soros etc. spun că ”prăbuşirea viabilităţii interioare a Europei subminează eforturile spre unificarea sa”. Cu alte cuvinte, ei învinuiesc europenii că nu acceptă ţelurile problemei europene în modul în care este ea promovată de mecanismul birocratic nepopular şi străin de opinia publică europeană creat iniţial de CEE şi amplificat de UE. Şi cine este de vină? Sistemul copleşitor de insuportabil al providenţei sociale care subminează viabilitatea economică. (Brzezinski p.111)

Scopul lor declarat de la bun început a fost demontarea naţiunii sociale. Acum, cu ameninţarea sovietică înlăturată din drum, europenii trebuie să se adapteze la ”sclavia” globalizată. Sub pretextul crizei economice, a Troicii şi a pretinselor reforme, unificarea Europei devine un proces comandat şi obligatoriu.

Statele europene trebuie abolite pentru că favorizează protecţionismul şi localismul şi nu îşi pot gestiona noile probleme, precum imigrarea. Asta vor globaliştii care consideră că aplicarea unui cadru federal şi continental extins este urgentă. Iar dacă UE adoptă sistemul federal, SUA va cere ca întreaga Europă să aibă 1 voce şi 1 vot la Naţiunile Unite. Dacă nu ar fi aşa, acest lucru ar reprezenta o ameninţare pentru SUA fiindcă fiecare din cele 50 de state membre ar cere să aibă câte un vot în adunarea generală.

Cetăţenii europeni nu ştiu întreaga poveste. Încă din primul moment, tratatul de la Nisa a fost o încercare de întemeiere a unei Europe politice cu propriul său guvern. Iar UE nu a spus acest lucru cetăţenilor săi. Media a prezentat tratatul aşa cum era necesar, nu a existat nici o dezbatere politică informativă cu privire la modul în care tratatul reduce de fapt suveranitatea şi independenţa statelor membre.

În cadrul unui sondaj întocmit pentru UE, doar 28% din cetăţenii europeni auziseră despre acest tratat european sau ştiau de scopul acestuia, de creare a unei constituţii pentru întreaga Europă.

Bruxelles, inima rănită a Bestiei

Situaţia din Ucraina se transformă într-o pierdere istorică pentru conspiraţia Noii Ordini Mondiale. Acest lucru devine evident la multe nivele. Atacul continuu în masă asupra petrodolarilor săi este încă şi mai supărător pentru dinastiile bancare care controlează FED [United States Federal Reserve – Rezerva Federală a Statelor Unite].

China insistă că ONU trebuie să-şi mute birourile centrale în Asia pentru a reforma Consiliul de Securitate în vederea reprezentării mai eficiente a populaţiei globului. Se pregăteşte de asemenea să înfiinţeze o altă organizaţie care să aibă un buget mai mare decât FMI şi Banca Mondială la un loc.

Trăind criza din Eurasia, Grecia nu are nici un motiv să se alăture intereselor euro-atlantice. Este nevoie de o nouă doctrină a politicii externe pentru a oferi flexibilitate opţiunilor şi a servi intereselor naţionale. Avantajul spaţiului geopolitic grecesc de a fi punctul de întâlnire a mai multor culturi începe să lucreze împotriva noastră atunci când se iau decizii în absenţa oamenilor, de către un grup venal de politicieni precum cel actual. Acum devine urgentă răsturnarea susţinătorilor situaţiei existente, pedepsirea trădătorilor şi creşterea participării cetăţenilor la luarea deciziilor. Acum euro-fanaticii pot vedea pasul următor: un stat federal cu 500 milioane oameni, care urmează modelul SUA. Euroscepticismul creşte în faţa lor, răspândindu-se pe un spectru între păstrarea controlului naţional şi colapsul final al UE. Dar UE discreditează conştient vocile euroscepticilor, înfăţişându-i în mod lipsit de scrupule ca fiind voci rasiste/xenofobe, pentru a profita de reacţiile sensibile ale oamenilor.

Totuşi, creşterea euroscepticismului şi naţionalismului în toate ţările europene, care se va reflecta în alegerile de la 25 mai, va forţa centrele de decizie ale UE să grăbească procedura de federalizare prin creşterea tendinţelor centrifugale în zona euro. Europa, aşa cum o ştim, nu va mai suporta mult timp: fie se va transforma într-un super-stat centralist, fără sprijinul oamenilor săi, fie se va prăbuşi. Suntem în faţa Sfârşitului Jocului, după cum se şopteşte pe culoarele de la Bruxelles, şi s-ar putea să trăim din nou o dezintegrare europeană, ceea ce nu va fi cel mai bun rezultat pentru America.

Totuşi, creşterea euroscepticismului şi naţionalismului în toate ţările europene, care se va reflecta în alegerile de la 25 mai, va forţa centrele de decizie ale UE să grăbească procedura de federalizare prin creşterea tendinţelor centrifugale în zona euro. Europa, aşa cum o ştim, nu va mai suporta mult timp: fie se va transforma într-un super-stat centralist, fără sprijinul oamenilor săi, fie se va prăbuşi. Suntem în faţa Sfârşitului Jocului, după cum se şopteşte pe culoarele de la Bruxelles, şi s-ar putea să trăim din nou o dezintegrare europeană, ceea ce nu va fi cel mai bun rezultat pentru America.

Pe de altă parte, se vor declanşa aspiraţiile geopolitice ruseşti pentru Eurasia şi Europa Centrală. Şi acesta este coşmarul Americii, în care Europa de la Yalta va deveni din nou Europa de la Versailles. Iar dacă acceptăm estimările lui Brzezinski că, pentru a forma acest model de Europă din punct de vedere geopolitic, o expansiune a NATO către est este crucială – atunci eşecul integrării Ucrainei riscă întregul proiect euroatlantic. Dacă Rusia reuşeşte să păstreze controlul asupra Ucrainei, va căuta să devină liderul unui puternic imperiu euroasiatic, cu o poziţie dominantă în Marea Neagră.

Ultima desfăşurare de evenimente susţine ambiţiile Moscovei şi influenţa şcolii teoretice euroasiatice a strategilor ruşi precum Aleksandr Dugin, care a sugerat înfiinţarea unei coaliţii antiamericane şi opoziţia faţă de globalizarea unipolară şi ideologia postmodernismului.

Impasul integrării europene după criza economică şi eşecul instituţiilor sociale ale Europei, coaliţia rusească atât cu China cât şi cu Iran prin intermediul BRICS şi opoziţia Moscovei cu privire la integrarea Ucrainei în cadrul euroatlantic vor constitui punctele de cotitură strategice care vor determina încercarea Americii de a se autoproclama ca ”prima, singura şi ultima superputere mondială adevărată”. Suntem într-o perioadă instabilă de colaps mental şi tensiuni sociopolitice care perturbă condiţiile de păstrare a păcii aşa cum am cunoscut-o în ultimele 3 decenii.

Surse

  1. Paul Anthony Taylor, Aleksandra Niedzwiecki, Matthias Rath and August Kowalczyk, “Rădăcinile naziste ale Bruxelles UE”, 2010, Dr. Rath Health Foundation.
  2. Christopher Booker, Richard North, “The Great Deception: The Secret History of the European Union”.