ORGANIZAȚIA DE SĂNĂTATE FONDATĂ DE DR.RATH ESTE UNICĂ ÎN LUME: TOATE PROFITURILE PE CARE LE GENEREAZĂ SUNT DIRECȚIONATE CĂTRE O FUNDAȚIE NON-PROFIT. Pentru mai multe, apasa aici.

Dr. Rath Health Foundation

Dr. Rath Health Foundation

 

Ce este nou:

LECȚII DIN ISTORIE: Giordano Bruno – martirizat pentru a fi fost cu ani înaintea contemporanilor săi în domeniul științei

De MIRJA HOLTROP

 

“Este o dovadă de minte simplă și înceată să vrei să gândești ca masele sau majoritatea doar pentru că majoritatea este majoritatea. Adevărul nu se schimbă pentru că este sau nu crezut de majoritatea oamenilor.”

– Giordano Bruno

În dimineața zilei de 17 februarie 1600, Giordano Bruno, un filozof, preot și cosmolog italian, a fost ars pe rug în Piazza di Fiori de la Roma. A fost un precursor al ideii unui univers infinit și omogen și au trebuit să treacă 289 ani până când i s-a adus un omagiu oficial sub forma unui monument la locul execuției sale. După cum arată istoria, cei care fac descoperiri științifice importante și schimbă percepția asupra lumii sunt adesea cu ani înaintea contemporanilor lor.

Născut în 1548 la Nola, Italia, Bruno a fost călugăr la Napoli încă de la vârsta de 15 ani. În 1572 a fost investit preot și și-a început studiile religioase la Universitatea din Napoli. După cum arată istoria vieții sale, cu cât studia mai mult, cu atât i se lărgeau orizonturile. Astfel că în 1576 ceilalți călugări și susținători ai săi l-au acuzat de erezie și a fost expulzat din Napoli.

Ulterior Bruno a ajuns la Roma și Geneva apoi la Toulouse în Franța unde a stat peste 2 ani pentru a ține predici de filozofie la universitatea locală.

În 1582 Regele Henry III a devenit un admirator al lui Bruno, astfel că ulterior el a început să țină discursuri la College de Cambrai, la Paris. În același an Bruno a publicat o comedie intitulată ‘Il Candelaio’ (Purtătorul torței), care a fost un mare succes, întrucât chestiona deschis autoritățile acelei vremi – în special Biserica Catolică, pentru care el devenea o amenințare din ce în ce mai serioasă.

În 1583 a plecat în Anglia. Aici Bruno a ținut discursuri la Oxford și a predat la Londra, în timp ce își scria lucrările cele mai semnificative. Printre acestea amintim ‘De la Causa, Principio et Uno’ (Despre cauză, principiu și unitate 1584); ‘De l’Infinito Universe e Mondi’ (Despre Universul infinit și lumi; 1584); și ‘De gli heroici furori’ (Despre freneziile eroice; 1585).

Ideile din publicațiile lui Bruno erau foarte amenințătoare la adresa susținătorilor situației existente în domeniul științific. De exemplu în capodopera sa ‘De l’Infinito Universe e Mondi’ el a extins modelul lui Copernic (în care Pământul și alte planete gravitează în jurul Soarelui) și a elaborat subiectul naturii infinite a universului și a multiplelor sale sisteme solare.

Dintre cele șase dialoguri pe care Bruno le-a publicat la Londra între 1584-85, cel de-al cincilea, ‘Cabala del Cavallo Pegaseo’ (Cabala lui Pegasus), a fost cel mai radical dintre toate. În acesta el atacă deschis Biserica Catolică, pe Aristotel și pe sceptici. Din cauza ideilor sale, Bruno a fost obligat să părăsească Anglia și să se mute la Paris. În urma disputelor academice ulterioare a părăsit și Franța, plecând în Germania.

Timp de doi ani Bruno și-a găsit pacea minții la Wittenberg, unde oamenii erau mai deschiși la ideile sale. Mai târziu a acceptat o invitație de a călători la Helmstedt, unde a locuit și a ținut discursuri timp de doi ani.

În 1591 a primit o invitație de la aristocratul venețian Giovanni Mocenigo pentru a se reîntoarce în Italia, la Veneția. Motivele pentru care Bruno a acceptat invitația sunt încă neclare. Nu se știe, de exemplu, dacă era conștient de posibilele pericole ce ar fi putut veni din partea Inchiziției Venețiene sau dacă doar voia să facă pace cu Biserica.

Totuși, evenimentele au luat o întorsătură dramatică. Mocenigo, care anterior declarase că Bruno îi este prieten, nu doar că l-a raportat autorităților, dar l-a și împiedicat să fugă. Ca atare, în Februarie 1593 Bruno a fost trimis de către autoritățile Inchiziției la Roma. Totuși el a refuzat să își revoce teoriile și a continuat să susțină toate lucrurile pe care le preda. Procesul său a durat timp de 7 ani, în acest timp el aflându-se în închisoare.

La 8 februarie 1600, cardinalii însărcinați cu procesul lui Bruno l-au declarat vinovat de erezie și a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug, o sentință comună pentru eretici și vrăjitoare, la acea vreme. Răspunsul său după ce și-a aflat soarta a devenit legendar: “Cred că voi pronunțați această sentință împotriva mea cu mai mare frică decât o primesc eu.”

Văzut de unii ca primul martir în domeniul științific, povestea lui Bruno ilustrează principiul conform căruia ideilor științfiice revoluționare li se opune invariabil rezistență din partea susținătorilor situației existente. Cu cât sunt mai mari interesele și privilegiile economice de care se bucură aceștia, cu atât mai puternică va fi rezistența lor la schimbare. Departe de a fi doar un moment în istorie, acest principiu se aplică și în zilele noastre.

“Fiecare suflet și fiecare spirit are un anumit grad de continuitate cu spiritul universal care nu este localizat doar acolo unde sufletul individual trăiește și percepe, ci se răspândește pretutindeni în esența și substanța sa.”

(‘De la Causa, Principio et Uno’, 1584).

Dr Rath, Piazza di Fiori, 2003